143 de ani de la naşterea Patriarhului Nicodim Munteanu
Voiti sa cunoasteti un om? Puneti-l intr-un rang mare, cu puteri mari.” PITTACUS
În 6 decembrie 1864 vede lumina zilei, în localitatea Pipirig, jud. Neamţ, cel care avea să răpundă de soarta Bisericii Ortodoxe Române şi anume patriarhul Nicodim Munteanu.Primind numele de botez, Nicolae, este crescut de familia sa în duhul bisericii, de mic având înclinaţie spre studiu şi între anii 1882-1890 îl găsim studiind la Seminarul Veniamin din Iaşi. Iubirea de carte şi de Dumnezeu îl face ca din 1890 să se înscrie la Academia duhovnicească din Kiev unde în anul 1895 este licenţiat al acestei instituţi. Nicolae Munteanu pe tot parcursul studiilor sale la Kiev a dat dovadă de multă iubire faţă de viaţa duhovnicească dar mai ales faţă de Biserică. Încă din anul al III-lea de studii de la Academia duhovnicească kieviană, este tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ sub numele de Nicodim şi tot în acest an este hirotonit ierodiacon la Iaşi iar în 1896 este hirotonit ieromonah.Din 1895 este numit predicator la Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi nu după mult timp mai exact în 1898 este hirotesit arhimandrit fiind numit şi vicar al Mitropoliei Moldovei până în 1902 când este trimis tot ca Vicar la Episcopia Dumării de Jos până în anul 1909. Seminarul Sfântul Andrei din Galaţi va fi condus pe perioada 1908-1909 de Nicodim Munteanu unde se implică enorm de mult în lupta pentru susţinerea învăţământului teologic. Chemat din nou la Iaşi, în 1909 este ales arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei cu titlul de “Băcăuanul”. Nu peste mult timp, în 1912 la 18 februarie este ales episcop la Huşi unde păstoreşte până în 1923 când este retras din scaunul vlădicesc. Din acest an până la alegerea sa la tronul mitropolitan de la Iaşi, va sta la Mănăstirea Neamţ unde ca stareţ va înfiinţa un Seminar de muzică bisericească în 1937.După înscăunarea sa ca Mitropolit al Moldovei la 4 februarie 1935, încearcă să reânvigoreze viaţa religioasă atât prin pastoralele sale cât şi prin activitatea tipografică pe care o reutilează, unde văd lumina tiparului peste o sută de lucrări semnate de data acesata de Mitropolitul Nicodim.După trecerea la cele veşnice în 6 martie 1939 a Patriarhului Miron Cristea, la 30 iunie aceelaşi an a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române Mitropolitul Nicodim Munteanu al Modovei, iar la 5 iulie a fost înscăunat la Catedrala Patriarhală.Un om de o cultură remarcabilă şi demnă de invidiat, Patriarhul Nicodim Munteanu a tradus şi publicat din limba rusă peste o sută de cărţi de predici şi broşuri, a unor mari teologi ruşi cum ar fi: o parte din operele Arhiepiscopului Sergiu al Vladimirului, Inocenţiu al Odessei, Serghie Cetfericov etc.Ca Patriarh a încercat să ajute credincioşii ţinând cont de situaţia politică a acelor vremuri tulburi, şi unde se simţea nevoia de încurajare şi de susţinere morală acolo se afla Patriarhul Nicodim dacă nu fizic cel puţin prin pastoralele sale, de o înaltă zidire spirituală. A avut o aplecaţie demnă de urmat şi faţă de tineretul şcolar cărora le-a tipărit Predici pentru tineretul şcolar. În anul când comunisnul bolşevic lua din ce în ce mai mare amploare pe teritoriul ţării noastre şi anume în 1948, la 27 februarie, clopotele Catedralei Patriarhale sunau trecerea la cele veşnice a reprezentantului Bisericii Ortodoxe Române şi anume a patriarhului Nicodim Munteanu,.Prin modeste rânduri am încercat, pe cât s-a putut, să scoatem în evidenţă personalitatea celui de-al II-lea Întâistătător al ortodoxiei româneşti şi anume vrednicului de pomenire patriarh Nicodim Munteanu.
Vrednică să-i fie pomenirea!
PAUL KRIZNER
